Calea Lactee ar face parte dintr-o structură mult mai mare care pune la încercare modelele cosmologice

Astronomii au descoperit că galaxia noastră, Calea Lactee, ar putea fi doar o mică parte a unei structuri locale mult mai mari decât am crezut. Această cercetare, dacă va fi confirmată prin observații și studii ulterioare, ar putea sugera că modelul nostru privind evoluția Universului nu este încă pe deplin înțeles.

Pe măsură ce studiem Universul, am descoperit că facem parte din structuri mult mai mari, formate prin interacțiuni gravitaționale. Noi orbităm în jurul Soarelui, Soarele face parte din Calea Lactee, iar Calea Lactee face parte din Grupul Local, care include mai multe galaxii mici, precum și galaxia Andromeda.

• Care sunt țesăturile care nu trebuie spălate (aproape niciodată)?
• Ce s-a întâmplat după ce o cercetătoare și-a injectat virusuri crescute în laborator în tumoarea canceroasă

Însă nu se oprește totul aici. Grupul Local se află la marginea Superclusterului Virgo, care face parte dintr-o structură gigantică numită Laniakea. Conform unui nou studiu, Laniakea însăși se află într-un „bazin de atracție” (BoA) și mai mare, cu un volum de până la zece ori mai mare decât ea.

Galaxia noastră face parte dintr-o structură inimaginabil de mare

„Întregul Univers poate fi considerat un mozaic de bazine de atracție adiacente, la fel cum peisajul terestru este separat în bazine hidrografice”, explică echipa de cercetători în studiu.

„Un BoA nu este în general legat gravitațional, deoarece mișcarea relativă a punctelor îndepărtate din interiorul său este dominată de expansiunea cosmică”, spun oamenii de știință. Aceste bazine de atracție sunt structuri atât de mari încât gravitația nu este forța dominantă, dar există dovezi ale unor fluxuri comune de materie.

Cercetătorii au analizat mișcările a 56.000 de galaxii și au încercat să creeze o „hartă probabilistică” a universului local, luând în considerare erorile ce pot apărea în măsurarea vitezei și mișcării galaxiilor. Astfel, ei sperau să reducă incertitudinea în privința existenței acestor bazine de atracție.

„Universul nostru este ca o rețea uriașă, cu galaxii care se află de-a lungul unor filamente și se aglomerează în noduri unde forțele gravitaționale le adună împreună”, a explicat astronomul R. Brent Tully, de la Universitatea din Hawai’i (SUA).

„La fel cum apa curge în bazine hidrografice, galaxiile curg în bazine cosmice de atracție. Descoperirea acestor bazine mai mari ar putea schimba fundamental înțelegerea noastră asupra structurii cosmice”, declară acesta, citat de IFL Science.

Un uriaș bazin de atracție

Prin simulările efectuate pe baza datelor, echipa a descoperit că BoA include numeroase structuri gigantice, inclusiv misteriosul „Great Attractor”.

„Aproape de noi, există dovezi pentru un BoA centrat în proximitatea grupului Ophiuchus, ascuns în spatele centrului Căii Lactee. Acest BoA ar putea include așa-numita regiune a lui Great Attractor și entitatea Laniakea, inclusiv pe noi înșine. În extindere… Sloan Great Wall și structura asociată sunt covârșitor de dominante”, au explicat cercetătorii.

Crearea acestor hărți ale Universului este un proces complicat, ce implică urmărirea mișcării galaxiilor și efectele pe care le au unele asupra altora pentru a modela acești „curenți” și fluxuri cosmice. Există, astfel, un grad mare de incertitudine. Conform simulărilor echipei, există o șansă de 60% ca galaxia noastră, Calea Lactee, să nu facă parte din Laniakea, ci din „Super-roiul lui Shapley”.

Vor confirma studiile ulterioare descoperirea despre galaxia noastră?

Studiul ar putea avea implicații majore asupra modelelor noastre despre Univers dacă structurile continuă să fie confirmate prin observații ulterioare. Pe scurt, structurile de dimensiuni colosale pun la încercare înțelegerea noastră actuală despre cosmos.

Având în vedere ce vedem în radiația cosmică de fundal, prima lumină detectabilă după inflația Universului, structurile pot crește doar până la o anumită dimensiune în modelele noastre actuale. Cu toate acestea, această descoperire și altele similare par să depășească limitele prezise. Pentru moment, echipa își propune să continue cartografierea celor mai mari structuri din cosmos.

„Nu este surprinzător că, cu cât privim mai departe în cosmos, descoperim că superclusterul nostru de acasă este mai conectat și mai extins decât am crezut”, a declarat astronomul Noam Libeskind, de la Institutul Leibniz pentru Astrofizică din Potsdam (Germania).

„Descoperirea faptului că există șanse mari să facem parte dintr-o structură mult mai mare este foarte interesantă. Deocamdată este doar o ipoteză: sunt necesare mai multe observații pentru a confirma dimensiunea superclusterului nostru”, a încheiat el.

Studiul a fost publicat în revista Nature Astronomy.

Vă recomandăm să citiți și:

O gaură neagră „primordială” ar putea trece prin Sistemul Solar în fiecare deceniu

A reapărut pe cerul Pământului o cometă văzută pentru ultima oară de neanderthalieni

Astronomii au descoperit un nou posibil loc de formare al asteroidului Ryugu

Laika, primul animal trimis în spațiu și prima ființă decedată în afara Pământului. „Nu am învățat suficient din misiune pentru a justifica moartea câinelui”